Sesiunea pre-wedding take 1- 658

Am parul ud de la ploaie si mi-s ametita de la serpentinele peste care am zburat azi cu masina din dotarea familionului, pe soare si pe furtuna.

De dimineata se anunta vreme frumoasa, asa ca am plecat catre meleaguri verzi si inflorite ca sa ne tragem in poze, in prima noastra sesiune de dinainte de nunta. Mie inca mi-era somn, dar nu am vrut sa ratez bunatate de soare...ca in perioada asta, de cand cu codurile galbene si alte culori nationale, ti-e si frica sa mai iesi pe strada.

Nu ne-am pregatit prea mult inainte, am dat fuga azi prin baie sa ne aranjam repede si sa fim decenti la pozat, apoi inca o fuga dupa accesorii prin Kaufland si apoi, la fel de repede, l-am preluat pe Eugen, ingerul nostru pazitor in ale imaginii nuntii noastre. Eram cu totii emotionati, fie ca am vrut sau nu, de ceea ce urma sa se intample. E ca si la un blind date: cam stii ce trebuie sa se intample dar pana nu ajungi la intalnire, nu ai cum sa prevezi ce va fi. Dar noi am fost norocosi. Si la ce gasca faina eram noi, cei din masina, nu cred ca putea sa iasa altfel.

Prima oprire, a fost la ''poiana minunata'', aia de vezi verde cat te tin ochii, si ti se mai racoresc un pic cu paraul ce curge sinuos si puternic printre pietris si petece de pamant. La un moment dat auzi in spate niste clopotei si mugete. Vacute pofticioase tund covorul verde pentru ca noi sa putem calca mai agale in picioarele goale. Soarele ne bate peste crestete si ne incalzeste mutritele schimonosite de atatea rasete. Floricele pe campii, hai sa le-adunam copii!

Cam asta a ramas din prima sesiune...


A doua oprire a fost undeva, pe o margine de drum, pe o panta cu flori, intr-un sat linistit, unde ne-am fortat muschii de la picioare ca sa stam frumos pentru imagini insorite. Despre asta nu vorbesc mai mult, ca a durat putin si sincer nu prea imi mai aduc aminte decat ca vroiam sa cobor de acolo cat mai rapid. :)

Apoi, fugind din calea furtunii, ca vedeam la orizont nori cenusii, am alergat cu picioarele goale pe sosea, ne-am cuibarit unul in bratele celuilalt si am ras cat ne-au tinut falcile cand Eugen ne-a pus sa sarim.

Si cand ne era lumea mai draga, cu gandul ca vom merge spre rezervatia de zimbri, a inceput sa toarne. Si a turnat si a tunat, pana ne-a tunat gandul ca ar fi cazul sa imortalizam niste faze si in suvoaiele de afara. Ne-am luat inima in dinti si am iesit, cu talpile goale pe asfalt, ca sa sfidam traditionalul. Ce-a iesit, vom sti mai incolo.

Dar, mai spre seara, am primit totusi trei cadouri gata taiate, in versiunea beta, ca sa mai ne potolim curiozitatea. Restul, cele mari si mai frumoase se vor lasa asteptate pana ies din cuptorul bucatarului nostru sef, Eugen Calota.

Asadar, sa bata tobele ca intra modelele:



La final de zi, am ramas cu zambetul pe buze si amintirile placute din ploaie, cu o floricica jucausa pe bordul masinii si hainele ude, aruncate in masina de spalat.

Rumegand cele intamplate azi si privind over and over again imaginile cadou trimise azi de Eugen, incep sa realizez ca a inceput numaratoarea inversa pana la ziua cea mare, si pentru ca pana acum nu am avut pic de emotii, acum percep o miime din emotiile prin care vom trece, eu si Adrian, pe 3 iulie, cand totul va fi oficial, cand oameni dragi noua si familiilor noastre vor fi alaturi de noi, sa ne felicite si sa ne zambeasca, confirmandu-ne ca dupa acea zi, noi doi vom fi UNA ,vom fi o familie.