luni, 18 martie 2013

Dedicatie pentru viata


Emotii

Am emotii ca in prima zi de scoala, ca noaptea de dinaintea nuntii si ca ziua in care a trebuit sa accept ca imi incepuse travaliul. Dar fiecare din evenimentele de mai sus au avut conotatii diferite, iar intensitatea emotiilor simtite la momentul respectiv a fost diferita. 

Se apropie din ce in ce mai tare ziua in care va trebui sa reincep lucrul, iar treaba asta corespunde cu o furtuna de emotii si de ganduri care ma coplesesc si de cele mai multe ori nu ma lasa sa dorm noaptea si ma debusoleaza. Am creat scenarii care mai de care si pana la urma am ajuns la acelasi numitor comun: si eu si copilul meu va trebui sa ne obisnuim cu o alta lume, aceea in care timp de 8 ore vom fi departe unul de altul. Deja simt ca ma cuprinde depresia numai cand imi imaginez cum o sa plec de acasa si o sa il las (fie in bratele unei bone, fie in pantecele unei crese/gradinite). Treaba asta cu lasatul nu e deloc simpla, mai ales ca in ultimele 10 luni ne-am obisnuit al naibii de mult sa fim numai impreuna. 
E drept, am reusit sa ma desprind, pentru a ma duce cu sotul la un film, intr-un week-end si sa imi stiu pruncul in siguranta cu bunicii sau cu cea mai buna prietena a mea. Dar acum, parca e altceva. Nu mai e doar pentru cateva ore si doar pentru un week-end. E pentru mereu, cate 8 ore pe zi. Si stiu ca lui nu o sa ii fie usor deloc. Deja simt cum mi se umflu ochii de lacrimi numai la gandul cand va incepe sa murmure...mmmma...ammmaa! asa cum face acum cand vrea sa adoarma si face asta numai la sanul meu. 

Nu vreau sa dau vina pe stat si pe legile minunate inventate pentru a stimula reintoarcerea mamelor la lucru mai devreme decat era pe vremuri si nici pe imposibilitatea de a intelege natura umana de catre guvernanti care nu au avut ocazia de a fi parinti. Nu vreau sa pun intrebari tampite legate de ordonante de guvern care presupun ca nici macar concediul de 1 an nu mai e ceea ce a fost (mai nou, cele 12 luni ale mamei de a sta acasa, s-au transformat in 11luni, in ultima luna fiind nevoit tata sa stea cu cel mic, asta daca jobul ii permite). Pur si simplu vreau sa trecem usor peste perioada asta si sa ne fie bine. A cauta vina nu are sens.

O luna de zile am cautat ca bezmetica crese si gradinite, am fost in vizita, am vorbit la telefon si face to face, am comparat si m-am indoit de calitatea serviciilor oferite pe piata noastra in domeniul asta. Am ajuns la concluzia ca poate si varianta bona ar trebui luata in calcul, desi, la ce tendinte paranoide am, nu as avea destula incredere sa imi las pruncul pe mana unei necunoscute, 8 ore, singuri in casa, fara absolut nici o alta supraveghere. Pe de alta parte, varianta cu supravegherea prin camere video ar suna bine, dar in cazul nostru ar fi o masura extrema, deci ar iesi din start din calcul. 

In disperare, am cerut sfatul mamicilor de pe grupul Alapteaza! si am primit sfaturi utile si sprijinul moral de care aveam atata nevoie. Am inteles ca totul trebuie sa decurga in calm si intelegere, de la sine, sa vorbesc cu copilul meu si sa ii explic, desi inca nu e la varsta la care putem purta o conversatie dialogata impreuna, ca mama trebuie sa plece la lucru o vreme, si el va trebui sa stea cuminte cu ingrijitorii lui, si ca totul va fi bine. De asemenea, tot la sfatul acelorasi mamici de care mentionam mai sus, am inteles ca intarcarea nu e o solutie buna pentru perioada asta cand voi incepe lucrul, mai ales pentru ca nu am de gand sa imi traumatizez copilul lasandu-l dintr-o data fara placerea de a isi bea lapticul de la san, de a se linisti cand e trist sau il supara dintisorii, cand ii e somn sau cand pur si simplu ii e sete. Mi-era frica de anxietatea de separare, si tocmai pentru ca e o perioada dificila pentru amandoi, nu voi scoate din meniul zilnic alaptarea, ca sa il deprivez si de lapte, pe langa faptul ca il voi depriva atat de mult de prezenta mea.

Si pentru ca am fost tare incantata de sfaturile primite in week-end de la mamicile experimentate de pe grupul Alapteaza, am sa le trec aici, sa le am pentru eternitate:

1. 
”Cristina, poti sa il alaptezi dimineata si seara de ex. Sper sa-ti mai impartaseasca si alte mamici din experienta lor dupa inceperea serviciului.
Citeste si aici despre cateva idei pt o intarcare mai blanda: http://alapteaza.wordpress.com/2013/01/22/intarcarea/

alapteaza.wordpress.com
Momentul in care alaptarea unui copil ia sfarsit este un moment de transformare ...


2.
 ”va asteapta o schimbare importanta... Mai ales ca e si perioada in care se manifesta anxietatea despartirii... Bebele iti va duce tie lipsa clar, nu neaparat sanului... Deci, parerea mea e ca poate n-ar trebui sa-ti pui deloc problema intarcarii . E prea devreme, e tare micut, zic eu, dar nu tre' s ama bagi in seama . Precis e diversificat, deci in alea 8 ore calculeaza mesele ce le va primi de solide, ia in vedere si lapticul pe care il vei scoate tu sa i-l lasi, de preferat sa i se dea cu o canuta cu cioc, se poate face si cu biberonul desi eu sunt refractara la ideea de biberon . Lapticul sa fie inainte de somn, de ex. Poate ar trebui lucrat la partea cum va adormi fara tine in astea 8 ore. Cu cine ramane? sa incerce sa-l adoarma asa, cu o masa de lm dat cu cana sau cu biberonul, prin leganare, plimbare, sau cum ii mai place lui... Tu la servici sa fii pregatita sa scoti (ai pompa?) si sa stochezi, ca sa ai ce sa-i lasi. Si cand vei reveni langa el, va avea in continuare si sanul... S-ar putea sa te suprasolicite ca sa compenseze lipsa ta, insa cred ca tot e mai usor asa decat intarcarea... Plus ca la urmatoarele eruptii, puseuri si alte neplaceri, vei avea inca o arma puternica de linistire si alinare, sanul! Curaj, rabdare si nu ezita sa intrebi orice iti trece prin cap...”
 ”Invatarea nu se face de pe-o zi pe alta, dati-i canita in continuare, ca se prinde el ce si cum. Si decideti repede ce faceti, ca sa aveti timp sa se adapteze. Ca si daca merge la cresa, si daca ii luati bona, sa nu fie brusca schimbarea, poate fi traumatizanta... Mai tine-ne la curent...”

3. 
”ce am observat eu este ca daca comunici cu copilul, si ii explici cu calm si frumos, inca dinainte ce urmeaza sa se intample, va intelege, chiar daca nu verbalizeaza inca. si se va adapta si la somnul din timpul zilei fara tzitzi. eu nu-mi puteam explica cum poate sa adoarma bebe meu fara tzitzi, cand plecam o ora de acasa la sport si o lasam cu tata, undeva pe la 7 luni jumate cand am inceput. adormea la el in brate. uneori manca ce-i lasam, aleori nu-i trebuia nimic si dormea si 1 -2 ore.

cred ca f important ar fi sa va decideti cum faceti cat mai repede. daca alegeti cresa, faceti niste vizite acolo, vezi cum interactioneaza cu cei de acolo, intreaba ingrijitoarele cum adorm copiii, asigura-te ca il vor lua in brate dc asta-i va oferi confort si linistire pentru somn.

dc alegeti bona, la fel, invitati-o pe la voi, o data/ 2 ori pe sapt, sa fie cu voi cateva ore, o observi si tu cum se comporta cu bebe, stabiliti clar regulile , cum sa se poarte cu copilul tau.

o alta idee ar fi sa te interesezi dc la tine se aplica ordonanta de guvern OUG 96/2003 cu cele 1-2 ore pauza de alaptat pana implineste copilul 1 an/ sa reduci program de lucru de la 8 ore la 6 ore dar sa fii platita pt norma intreaga. trebuie sa depui tu cerere la angajator prin care-i aduci la cunostinta ca alaptezi.
uite aici detalii:

http://www.drepturile-gravidelor.ro/drepturile-gravidelor/pauzele-pentru-alaptare

asa ai putea ajungi acasa fix inainte de somn si il culci cu tzitzi

la unele locuri de munca, cu acordul angajatorului se poate aduce copilul la alaptat de catre ingrijitor. asta ar fi o alta idee dc optati pt bona, il aduce intr-o plimbare pana la tine, dc nu beneficiezi de legea de mai sus.

in legatura cu alaptatul, chiar si daca ai alapta mai des in timpul zilei fata de cum alaptezi acum, daca apar schimbari de genul acesta in care nu esti acasa o perioada mai mare, bebe poate trece prin ceea ce se numeste "reverse cycling". in perioade din aces tea, va suge mai mult noaptea, ca sa recupereze, dar in mod special sa se reconecteze cu tine. ca sa maximezi somnul odihnitor pt toata lumea cel mai bine e sa dormiti impreuna. astfel si tu o sa fii OK LA lucru, si bebe odihnit si altfel va socializa cu lumea ziua.

uite aici mai multe despre reverse cycling:

http://kellymom.com/bf/normal/reverse-cycling/
http://www.lalecheleague.org/nb/nbmayjun00p98.html

este si o carte faina despre reverse cycling "Working Mother, Nursing Mother" de Gale Pryor.

suntem alaturi de tine, fii linistita si se vor limpezi lucrurile.”

4.
”Cristina, eu ti-as sugera sa incerci sa lasi de acum copilul cu altcineva cateva ore pe zi ca sa se obisnuiasca putin cu noul program. Eu am inceput munca cu jumatate de norma cand avea fetita mea 4 luni. Daca la mine si acum adoarme numai la san, cu bunicile adoarme fara laptic, doar tinuta in brate. Poti sa incerci sa ii lasi lapte muls, dar e foarte greu, eu vreo 4 luni m-am trezit de la 5 ca sa ma mulg, sa aiba lapte proaspat. Eu as zice sa incerci fara sa ii lasi lapte pe timpul zilei, sa manance altceva. Cum spunea cineva mai sus, ea nu dorul laptelui il va duce, ci al tau. O sa fie bine, o sa vezi, si eu mi-am facut o multime de griji, dar copiii se adapteaza repede.”

5. 
 ”Eu am inceput serviciul acum 3 saptamani (fetita mea avea 11 luni). Mi se parea imposbil sa adoarma fara tzitzi. Ea a ramas acasa cu mama mea. Si culmea, mama mea reuseste sa o adoarma fara nicio problema. In timpul cat eu sunt la serviciu mananca solide si primeste apa tot timpul. Iar cand eu revin de la serviciu (dupa aprox 8 ore) tzitzi e la dispozitia ei, non stop, si profita din plin de asta Si vreau neaparat sa specific, ca fetita mea era la san foarte foarte des, inainte sa incep serviciul, si nu am redus nimic, adica nu am avut perioada de obisnuire fara tzitzi. Pur si simplu am inceput serviciul si ea a ramas cu bunica, si totul a decurs foarte natural si lin. Nu te descuraja! Se poate!”

6. 
”Nu apuc sa citesc ce au scris fetele, deci ma scuzati dc repet ceva deja mentionat.

Faptul ca tu acum, inainte sa fii departe fizic de bebelus, ii refuzi alaptarea, il face pe el mai dependent de tine, deci opusul de ce doresti tu sa obti: independen
ta de san cand tu esti departe. De ce? Pentru ca el nu intelege un fapt ce se va petrece in viitor: mama se va intoarce la lucru INTR-O LUNA si tu trebuie sa te obisnuiesti DE ACUM fara san la pranz.

Copilul traieste in prezent iar in prezent, cu tine aproape, ii e imposibil sa inteleaga de ce ii este refuzat accesul la san. Atunci el se va inclesta mai cu putere de san, avand un sentiment de nesiguranta: oare mai primesc, nu mai primesc?

In schimb, dc il alaptezi la cerere cand esti acasa, copilul intelege ca mama e mereu disponibila, sanul e mereu disponibil, cu conditia ca tu sa fii langa el. Cand mama e plecata, ingrijitorul/ingrijitoarea ii va oferi grija si atentie si o alternativa la san (un paharel de lapte muls, mancare, apa sau daca chiar e nevoie lapte, lapte formula). Dar astfel vei creste increderea copilului ca are un loc bine stabilit la sanul tau, un loc al lui pe care intoarcerea ta la lucru nu il va modifica, altera in niciun fel.
Decizia iti apartine, dar mai exista variante si dc tot ramai hotarata pe intarcare, iti suntem cum putem alaturi.

7. 
nu e nevoie sa intarci, le vei putea face pe amandoua - alaptat si lucru (ce-i drept, nu in acelasi timp ) Nu ai posibilitatea de a reincepe lucrul treptat? 4 ore macar vreo 2 saptamani (sau prima luna, ar fi ideal) - pe perioada dupa nastere cat ai fost inca platita de firma, ai dreptul la zile de concediu, pe care le poti "cere" acum, sub forma de -4 ore lipsa zilnic (daca ai si sefi intelegatori).
Astfel, ai prinde un somn cu bebe. Are 2 somnuri pe zi? sau 3?
Incearca de pe acum sa il adoarma altcineva la nani (daca veti avea bona, sa vina deja) - cu leganat, suzeta, muzica si tinut in brate - orice sa il adoarma.
Si chiar daca il veti duce la cresa, se va obisnui. Va fi mai greu la inceput, dar va fi f bucuros cand va veti revedea dupa lucru (si tu la fel) - si cand va veti iubi la titi. Nu-i lua placerea asta, doar pentru ca vei lipsi 8 ore pe zi.”
 

Asa ca, citind si recitind postarile fetelor, am hotarat sa fiu optimista si sa iau in considerare sfaturile lor de a-l alapta pe Vlad cand ma intorc de la lucru, sperand ca asta e varianta cea mai blanda dintre toate cele pe care le-am avut in vedere.