''Marea prajitureala''

Continuand seria chinurilor pregatirilor de nunta, trebuie sa mentionez aici campania ''marea prajitureala'', in cadrul careia am trecut pragul a Z cofetarii/laboratoare din 3 orase diferite si am gustat Z ori 15 tipuri de prajituri, ca sa ne asiguram ca decizia finala e cea mai buna.

Am inceput cu un laborator din judetul Hunedoara, care era aproape de noi si destul de cunoscut pentru localnici pentru calitatea produselor. Singurele avantaje din aceasta prima tura de prajitureala, au fost ca am primit moka doua cartoane de prajituri si ca am ajuns sa alegem si doua retete de prajituri: una cu nuca taiata mare si cu cafea si altele, binecunoscutele betivance sau bilute de cacao cu visina din mijloc. Restul, ni s-au parut prea grase, cu creme prea moi si cam placide ca si coloratie. Pornisem doar la drum cu ideea de variatie cat mai mare si colorit atractiv.

Dupa alte cautari, am mai dat de un laborator, tot din judet, dar care ne-a cam lasat rece pe toti, atat din lipsa de profesionalism a sefilor cat si a preturilor nejustificate comparativ cu oferta.

Apoi sistematic am mers si prin supermarket-urile din Deva si Hunedoara sa vedem ce minunatii dulci au la vanzare si am plecat stramband din nas, pentru ca nu gasisem nimic care sa se potriveasca evenimentului nostru.

La capitolul cofetarii locale, am dat iar gres, pentru ca nu am gasit nici profesionalismul personalului si nici calitatea prajiturilor pe care o asteptam. Ne-am vazut nevoiti sa facem stanga imprejur si sa mergem mai departe, sa cautam solutii sa zambim si sa nu ne stricam ziua degeaba.

In Deva am avut iar de umblat, dar mergand pe recomandari am intrat in ''Arta'' si ''La placinte inainte'', in ambele gasind atat intelegere cat si dulciuri pe gustul nostru.

Am ales, pana la urma cofetaria ''La placinte inainte'' din Deva, care ne-a fost recomandata cu caldura de unchii lui Adrian, consumatori fideli de prajiturici si placintele din magazinul mai sus amintit. Am vorbit, am cumparat, am degustat si am hotarat ca ei sa ne ajute cu preafericitele delicii de la receptie. Avantajele lor fata de altii: prajiturile sunt ''bune, ca de la bunica'', cu ingrediente naturale, de casa, fara coloranti si indulcitori, numa cu miere, gem si nuca, unt si faina, oua, branza si smantana, cacao si vanilie. Ramane sa ii anuntam cu 10 zile inainte sa inceapa sa se aprovizioneze cu ingredientele necesare pentru retetele alese de noi si sa ne fericeasca numa bine in ziua nuntii. Am obtinut si un discount de volum, asa, ca veneam cu recomandari bune. Urmeaza sa mai mergem pe la ei sa ne intelegem la cantitati si sa definitivam lista finala de prajituri dorite.

Din nefericire, nu am facut poze la ce am cumparat si degustat, pentru ca imediat ce am ajuns sa le taiem si sa le incercam, nu ne-am mai putut opri din mancat. Poate data viitoare. Deocamdata mi-am promis ca fac pauza de dulciuri, ca simt deja ca m-am ingretosat.

Imaginea de mai jos e facuta unei tarte delicioase care a fost mancata pe nerasuflate, tarta cumparata din Timisoara de la laboratoarele Fropin. Ei sunt cei cu care am fi batut palma urgent, numai ca ne tine in loc lipsa transportului corespunzator de la Timisoara pana la Hunedoara. Am tot umblat zilele trecute dupa o un nene cu masina frigorifica, dar inca nu am reusit sa dam de cineva interesat sa ne ajute. Asa ca, tartele vor trebui sa mai astepte... pana ajungem in Timisoara si le vom manca doar noi, acasa.

Singurul regret pe care il avem acum e in legatura cu tortul. Cand am plecat din Timisoara saptamana trecuta am cumparat de la Fropin tortul ''cel mai comandat'' pentru nuntile din oras. Am vrut sa-l incercam inainte de a ne hotari asupra unui sortiment si am ramas uluiti de cat de bun a fost. Nu o spunem numai noi doi, ci toata familia lui Adrian, la masa de duminica de la bunici, cand am ajuns la desert.
Tortul cu pricina are la baza un blat usor, alb, cu crema pufoasa si ornat cu fructe mari taiate in doua si unse cu jeleu, iar pe partile laterale, cu fulgi de migdale. A intrunit cele mai multe voturi pana acum, dar din pacate nu il vom putea aduce pana aici ca nu avem cu ce. Deci pica si varianta asta.

Mai asteptam un raspuns al celor de la Arta si daca nici ei nu ne pot lua comanda...atunci va trebui sa gasim urgent o solutie de compromis. Grea misiune pe caldurile astea.

Intre timp, voi visa la pozele din arhiva cu torturi... asa ca sa am la ce saliva.