Sunt suparata si indignata. Stiu ca sunt perfectionista si ca de cele mai multe ori imi doresc ca lucrurile sa mearga ca unse, dar cand e vorba de altii, ridic si stacheta un pic, recunosc. Doar ca sa am de unde sa o cobor mai tarziu.
Sunt suparata pe cei care isi inchipuie ca isi pot permite sa promita marea cu sarea si sa nu se tina de cuvant. Si sunt indignata cand aceia care nu se tin de cuvant mai au tupeul sa ceara bani pentru neseriozitatea lor.
Adicatelea imi fac firma de organizat evenimente. Bun. Foarte frumos, bravo! Inseamna ca pot si ma tin si baierele pungii dar si baierele bunului simt de a oferi ceea ce promit ca ofer. Si incep sa lucrez, incep sa prestez, imi fac portofoliu de clienti, toate bune si frumoase. Vine criza. Am deja experienta in spate, am un oarecare renume in oras. Imi vine un client nou. El vine la mine! Imi trece pragul pentru ca a auzit de mine si e interesat sa il ajut sa isi decoreze evenimentul X. Ca a auzit el, clientul, de la altii, ca am facut bine ce am facut pana acum. Si a primit recomandari bune si de la alti clienti si de la altii care ma cunosc ca am colaborat cu ei. Si discutam, stam frumos si ne omoram creierele ca sa ii cautam omului solutia potrivita ca sa il multumim. La final, omul imi cere sa ii trimit oferta detaliata de servicii cu pret cu tot, pe mail. Ca sa o aiba in fata, sa o vada, sa se gandeasca la ea si sa se hotarasca intr-un final ce vrea de la mine si daca ii convine tot ce i-am propus eu. Si omu asteapta.
Si asteapta....
Si trece asa o saptamana, doua... si ajunge sa se sature de asteptat. Si vrea sa imi scrie. Dar ii vine mailul inapoi, ca adresa aia care a gasit-o pe situ meu, nu e buna. Asta daca situ meu merge, ca uneori pica totul si cu zilele sunt de negasit in spatiul internautic. Si intr-un final, se hotaraste tot omu sa ma sune, ca deh, astepta ceva de la mine. Si cand ma suna, sunt in plop. Nu imi amintesc cine e, cu cine am vorbit si despre ce, ba chiar ma fac ca ploua cand e vorba de oferta. Il intreb ingenuu, da cum, nu ati primit oferta? Nu v-am trimis-o? A... cred ca am uitat. Si uite-asa, ca la gradinita, incerc sa ma scot, ca doar am o memorie scurta, si clientul nu se supara, ca are nevoie de mine, ca doar sunt printre singurii furnizori de servicii de gen din oras. Nu cred ca se va supara prea tare si nu cred ca se va duce la altul. Ca mi-a zis ca a mai fost si pe la altii. Deci nu mai are unde sa se duca. E prins intr-un labirint, e un circuit inchis. E al meu. Deci imi permit sa fac putina bascalie de el. Ma scuz politicos ca am uitat dar ca ii trimit in jumate de ora mailul ala nenorocit. Uf, am scapat de data asta.
Sunt suparata pe cei care isi inchipuie ca isi pot permite sa promita marea cu sarea si sa nu se tina de cuvant. Si sunt indignata cand aceia care nu se tin de cuvant mai au tupeul sa ceara bani pentru neseriozitatea lor.
Adicatelea imi fac firma de organizat evenimente. Bun. Foarte frumos, bravo! Inseamna ca pot si ma tin si baierele pungii dar si baierele bunului simt de a oferi ceea ce promit ca ofer. Si incep sa lucrez, incep sa prestez, imi fac portofoliu de clienti, toate bune si frumoase. Vine criza. Am deja experienta in spate, am un oarecare renume in oras. Imi vine un client nou. El vine la mine! Imi trece pragul pentru ca a auzit de mine si e interesat sa il ajut sa isi decoreze evenimentul X. Ca a auzit el, clientul, de la altii, ca am facut bine ce am facut pana acum. Si a primit recomandari bune si de la alti clienti si de la altii care ma cunosc ca am colaborat cu ei. Si discutam, stam frumos si ne omoram creierele ca sa ii cautam omului solutia potrivita ca sa il multumim. La final, omul imi cere sa ii trimit oferta detaliata de servicii cu pret cu tot, pe mail. Ca sa o aiba in fata, sa o vada, sa se gandeasca la ea si sa se hotarasca intr-un final ce vrea de la mine si daca ii convine tot ce i-am propus eu. Si omu asteapta.
Si asteapta....
Si trece asa o saptamana, doua... si ajunge sa se sature de asteptat. Si vrea sa imi scrie. Dar ii vine mailul inapoi, ca adresa aia care a gasit-o pe situ meu, nu e buna. Asta daca situ meu merge, ca uneori pica totul si cu zilele sunt de negasit in spatiul internautic. Si intr-un final, se hotaraste tot omu sa ma sune, ca deh, astepta ceva de la mine. Si cand ma suna, sunt in plop. Nu imi amintesc cine e, cu cine am vorbit si despre ce, ba chiar ma fac ca ploua cand e vorba de oferta. Il intreb ingenuu, da cum, nu ati primit oferta? Nu v-am trimis-o? A... cred ca am uitat. Si uite-asa, ca la gradinita, incerc sa ma scot, ca doar am o memorie scurta, si clientul nu se supara, ca are nevoie de mine, ca doar sunt printre singurii furnizori de servicii de gen din oras. Nu cred ca se va supara prea tare si nu cred ca se va duce la altul. Ca mi-a zis ca a mai fost si pe la altii. Deci nu mai are unde sa se duca. E prins intr-un labirint, e un circuit inchis. E al meu. Deci imi permit sa fac putina bascalie de el. Ma scuz politicos ca am uitat dar ca ii trimit in jumate de ora mailul ala nenorocit. Uf, am scapat de data asta.
Deci, din ce am concluzionat eu pana acum, dupa ce am trecut prin doua experiente nefaste cu doua firme de organizat evenimente din orasul castelului, CLIENT= prostul ala care plateste.
De ce zic asta? De aia, pentru ca daca ma supar mai tare, ii dau pe toti la o parte si le arat eu cine e sefu. Sefu e ala de plateste. DA! Nu ala de incaseaza pumnii in gura, nu ala de asteapta de i se lasa pleoapele, nu ala de se pune el si suna ca sa se asigure ca nu este uitat intr-un colt de agenda, nu ala de nu poate dormi noaptea de indiferenta celor din jur, nu ala de isi face planuri si dupa aia isi musca buza ca a platit si nu stie pe ce sau ca a ramas pe afara.
Asta se intampla cand faci nunta in deplasare cu buget de criza. Asta se intampla cand ajungi la mila singurelor doua trei firme de organizat evenimente din oras si astepti miracole. Asta se intampla unde nu exista concurenta si furnizorii dorm pe o ureche.
Oare ce trebuie sa faca un om ca sa obtina o amarata de decenta intr-o colaborare? Sa sperie? Sa ameninte? Sa fie extravagant si sa imprastie cu bani in jur ca sa fie remarcat?
Oare ce trebuie sa faca un om ca sa obtina o amarata de decenta intr-o colaborare? Sa sperie? Sa ameninte? Sa fie extravagant si sa imprastie cu bani in jur ca sa fie remarcat?
Si inca astept un telefon, inca astept niste oferte si niste propuneri de bun simt... Pana cand ma enervez si renunt la tot si imi fac eu singura tot decorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu