Pipa pacii

Sa zicem ca am cam trecut de perioada aia in care primeam ploaie de felicitari si feedback-uri la fotografiile de nunta. Ca vor mai fi si intarziati, cel mai probabil vor mai apare. Poate dupa ce trece canicula. Ideea e ca in mare, se anunta liniste la orizont. Cer senin, vantul se inregistreaza in limitele tacerii, doar un norisor se incapataneaza sa acopere partial o raza de soare. Caldura mare monser... pe toate planurile.

Aviz tuturor mireselor din zona balcanica, e perioada de scurtcircuitat neuronii!

Mai deunazi imi incercam si eu norocul in zona deslusirii misterelor comportamentale umane, pe timp de stres. Azi deja sunt pe val... Pai da, ca stiu eu, de pe cand faceam luciu la scaune prin biblioteca universitatii, ca s-a dovedit stiintific ca exista o corelatie intre stres si caldura. Si daca tot exista corelatia asta, ar mai putea aparea una, intre stres si capacitatea de interactiune umana. Ca doar am experimentat-o eu, in perioada nuntii.

M-am oferit voluntar... ca nu am stiut in ce ma bag. Bine, eram cu siguranta in esantionul experiment, ca restul invitatilor sau al furnizorilor cam s-au inghesuit sa fie in esantionul de control. Ala, in care de obicei nu intervin modificari. Faza cea mai tare e ca, abia acum, dupa 2 saptamani de la incheierea experimentului, imi revin si eu, ca voluntar, si imi aduc aminte in ce esantion am fost, ce variabile au fost introduse si care au fost coordonatorii experimentului. Eu una, pe final, m-am lasat dusa de evenimentele derulate ca am si uitat ca sunt un pion. Am uitat de liste, de planificari, de dorinte, de situatii ideale si am facut compromisul cu timpul si ceilalti aflati in joc.

Si pentru ca am ajuns in situatia de recapitulare a ceea ce a fost, prin ce am trecut, cele mai cele momente si rezultatele experimentului, vreau sa zic din nou, sus si tare, celor care m-au apostrofat atata timp (si sigur o vor mai face) urmatoarea chestie: degeaba esti educat si instruit intr-un domeniu, ca pana la urma, conditiile contextuale te conduc sa actionezi si sa te comporti intr-un anume fel.

Adicatelea, va rog sa nu va cramponati, oameni buni, ca am diploma de psiholog, si ca, vezi doamne, asta inseamna automat ca trebuie sa ma si comport ca atare in anumite situatii. Inainte de toate sunt si eu om si am dreptul sa ma port in consecinta cu situatia in care sunt pusa, imi permit sa ma las influentata de tot felul de conditii variabile (de la nevoi primare pana la cele superioare), ba chiar si de mofturi infantile sau de incapatanare, pentru ca vreau sa cred ca sunt libera sa ma comport asa cum cred eu ca e mai bine la ora respectiva.

Vorba vorbii din popor: Fa ce zice popa, nu ce face el!

Pana si sotul meu drag imi reprosa in trecut, in variate ocazii, ca degeaba sunt psiholog, ca nu stiu cum sa ma port in anumite situatii. Ei bine, da, sunt un prost psiholog cand vine vorba de mine, de familia mea sau de oameni de care ma leaga fire afective invizibile, intime, care s-au consolidat in timp.

Trecand peste vorbaraia de dinainte, tin sa spun, ca de pe urma experimentului ''nunta'' am ajuns, nu numai sa ma bucur pana la lacrimi, dar si sa imi ling anumite rani si sa ma gandesc cu regret la neuronii care mi-au murit in razboiul nervilor si al stresului planificarii.

Gandind retrospectiv, nu stiu cand, dar la un moment dat, s-a rupt lesa care ma tinea priponita, cuminte, in curtea politetii, a bunului simt, a calmului si a ratiunii cu care am inceput sa pun la cale nunta noastra.

Cei care m-au prins in timpul cruciadei mesei de nunta (cu tot ce implica meniul) m-au vazut si in alte ipostaze, mai placute decat cele la care se asteptau probabil. Dar multi nu stiu de fapt care sunt substraturile starilor mele de atunci, tocmai de aceea probabil ca le-au pus pe seama unei lipse de respect fata de ei, sau a rautatii.

Am declarat in cateva randuri, tot pe acest blog, ca mi-e teama sa nu devin o ''bridezilla'' autohtona. Ba chiar, la un moment dat am simtit cum pielea fina mi se transforma intr-o platosa de solzi, iar dintii si unghiile mi se ascut cat mai tare ca sa pot si eu sa musc sau sa zgarii cand ma voi simti atacata din toate partile. Am glumit in nenumarate randuri ca sunt o stiuca sau un alt peste pradator, m-am autoironizat pana la sange, ca sa permit interlocutorilor mei sa ma accepte cu toate cate imi veneau pe gura. Si slava domnului, m-am abtinut cat am putut. Uneori insa, nu am mai rezistat si am lovit cu coada, lasand urme adanci pe spatele celor din jurul meu.

Trecand si peste faza cu incercarea mea de a ma disculpa de anumite comportamente sau fraze taioase, pot sa recunosc (nu tocmai mandra) dar macar ca un adult, ca da, am gresit si ca am spus poate unele lucruri care altora nu le-a picat bine. Si poate ca altii m-au vazut ca un mic (sau mare) dictator, de vreme ce am aflat ca lucrurile nu mergeau pe calea pe care o vedeam eu ca fiind fireasca, pentru bunul mers al nuntii.

Dar ma bucur nespus, ca toate astea sunt adevarate, pentru ca macar am trecut prin ele, mi le aduc aminte pentru ca le-am trait la intensitate maxima si stiu ca am participat cu solz si neuron la tot ceea ce am reusit sa fac pentru ziua cea mare.

Iar pe aceia care vor sa ma condamne, chiar si in gand, pentru micile scapari de comportament, ii rog sa se uite in oglinda si sa recunoasca doar in intimitate, sincer, cum s-ar fi descurcat in conditiile in care ar fi fost pusi in situatia de a-si fi ''wedding planner'', cu tot ce implica asta, cu un buget de criza, pentru o nunta in deplasare. Si, dupa ce termina sa isi deruleze mintal lista cu lucruri de facut, sa isi mai puna in carca, si suturile si pumnii primiti permanent in bot, timp de un an, vizavi de ideile mai tineresti, neconventionale sau netraditionale legate de nunta dorita.

Si dupa ce termina si asta, ii rog sa se gandeasca la nopti nedormite de pe urma gandurilor, la oboseala fizica provocata de la zeci de drumuri prin magazine si piete, cautand cele mai bune oferte si cele mai de seama produse, pentru ca totul sa iasa bine.

Si daca tot nu le vine sa creada, ei bine, poate sa afle ca in ziua nuntii, mirele si mireasa, au carat cot la cot din piata, lazi cu zeci de kilograme de fructe ca sa fie proaspete si sa arate bine pe masa, au cautat legume care sa arate bine in paharele de martini de pe mese si s-au tinut tare pana in ultima clipa chiar inainte de plecarea la cununia civila, desi poate atunci, ar fi vrut sa stea cu burta la soare, pe muzica de Bach.

Da, miresele care au trecut prin asta stiu despre ce vorbesc. Si le dau dreptate cand spun ca nu ai timp sa mananci in ziua nuntii. Eu as spune ca nu ai timp nici sa gandesti prea mult. Trebuie sa actionezi conform celei mai bune decizii pe care o poti lua pe moment.

O prietena mi-a spus azi ca nu e normal ca in ziua nuntii, cei doi miri sa se ocupe de treburi de gen cumparaturi si carat chestii pentru receptie. Ca lucrurile astea trebuiau sa le faca altii. Da, de acord, dar care altii? Cand nu are cine sa le faca, le faci chiar tu. Ca doar am vrut o nunta cu tenta DIY(do it yourself). Asa, ca mare grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample.

Nu vreau sa trec cu vederea nici pe aceia dintre membrii familiei sau din cercul de prieteni, care au pus umarul si sudoarea, ca sa contribuie la intregirea puzzle-ului nuntii noastre, cat mai aproape de ce ne-am dorit noi intial. Cei care nu s-au sfiit nici in ziua nuntii, sa renunte poate la un dus in liniste si la un masaj facial de dinainte de cununia civila, ca sa ma ajute la toate nebuniile care trebuiau facute in timp util, ca lucrurile sa fie aranjate pentru invitati. Cu ocazia asta, le multumesc mult mult de tot, ca m-au suportat si ca nu au plecat de langa mine cand poate nu am fost prea prietenoasa si am taiat aerul cu o comanda acida.

Cei care nu au inteles, nu au putut concepe sau nu m-au mai putut accepta pentru ca nu m-au recunoscut, imi pare rau sa le zic ca mai mult nu am putut face atunci. Asta am fost ca mireasa si m-as bucura sa ma luati ca atare. Lasati grijile, supararile si toate necazurile pricinuite de o mireasa nervoasa si obosita, si candva perfectionista, pentru ca ea s-ar bucura mai mult daca ar sti ca sunteti gata sa pastrati in memorie numai amintirile placute.

Deci, hai sa fumam pipa pacii!