Nah, deci vii, da?

Cea mai recenta bataie de cap am avut-o cu invitatiile. Pentru ca le vroiam facute cat mai repede, cat mai bine, cat mai modern, cat mai altfel, cat mai pe tema nuntii si din hartie reciclata. Din cele de mai inainte, nu am reusit sa atingem decat partea cu modern si pe tema nuntii. Am facut tot ce ne-a stat in puteri si in buget sa facem asta si pana la urma a iesit ceva ceva.

Azi am chemat-o pe Ana sa ne ajute la caligrafiat adresele pe plicuri (cat am reusit sa sun si sa dau de o parte din cei de pe listele de invitati). Multumim Ana!
Maine ma duc la posta si deja trimit prima tura. Nu am cautat prea multe elemente de traditionalism la nunta noastra, dar partea cu invitatiile imprimate am pastrat-o. Ca d-ra de onoare ''prima'' a vrut asta (mai la baza, mai la serios), ca nu toata lumea are sau intelege posta electronica, si pentru ca am vrut sa multumim lumea sau sa ne aliniem la unele standarde... nu mai stiu ce a fost in capul nostru, dar am facut-o si suntem mandri de asta.
Designul l-am ''furat'' de pe un site strain de specialitate si Adrian l-a adaptat la nevoile noastre de nuante, aranjare in pagina si marime.
Cei de la imprimerie, ne-au ajutat cu hartia (nu cea pe care o alesesem la inceput, pentru ca nu au mai putut sa aduca hartie reciclata, in timpul cerut de noi, deja f f scurt), cu imprimatul si taiatul. Noi am cumparat plicurile din Metro (cu banda autoadeziva) si Ana le-a scris.


Mi-am dat seama, ca in povestea asta cu nunta, ajungi intr-un stadiu cand nu iti mai permiti sa faci nervi sau fite, nu iti mai permiti sa taraganezi sau sa negociezi, pentru ca toate se leaga intre ele. Dar de asemenea, mi-am dat seama, ca uneori, e mai bine sa fii clientul pretentios, sa ai alternative si sa poti sa alegi ceea ce iti place cu adevarat, decat sa iti para rau mai tarziu, cand se termina nebunia, si la rece iti dai seama ce gafa ai facut pe fuga.

In week-end-ul asta mi-am planificat si niste sesiuni de impartit invitatii direct, la un pahar de vorba, in oras, cu fetele mele, pe care si asa le vad rar, din motive de ''alte prioritati''. Cred ca asta o sa ma scoata putin din rutina planificarilor zilnice si o sa imi mai incarce bateriile.

Pentru prietenii mei din afara tarii, am ales varianta electronica, iar in momentul cand vor ateriza la locul faptei, in Hunedoara, le voi inmana atunci plicurile cu invitatiile lor.

Avand in vedere ca am adaugat in plic, pe langa invitatie, si cardul de confirmare (ca am gasit in asta o modalitate eleganta si flexibila de confirmare si ca am vazut ca se poarta in strainatate ideea), ma pregatesc deja pentru o sesiune emotionanta de primit confirmari si refuzuri, pe telefon, pe adresa noastra comuna de email sau prin posta.
Ma voi inarma asadar cu multa rabdare si zero asteptari (ca sa nu ma toropeasca dezamagirile posibile) si voi vedea ce iese.

Pana acum stiu doar ca am insumat multe ore de nesomn si cateva kilograme de stres.