In ultima vreme am tot avut ocazia sa calc pragul cabinetelor medicale - fie al medicului de familie, fie al ginecoloagei, fie al laboratorului de analize, fie pe la clinici private in vizita, inainte de nastere. Si cu ocazia asta am reusit sa mai cunosc lume si sa observ atitudini diferite, care mai de care mai (ne)potrivite cu actul medical. Ultima experienta nu tocmai placuta avuta, a fost azi dimineata, cand m-am dus la cabinetul dr. de familie, ca sa imi ridic biletul de trimitere pentru clinica privata unde am hotarat sa nasc. Si pentru ca doctorita mea e in concediu, a trebuit sa dau ochii cu colega ei, care o inlocuia. Nimic neobisnuit pana acum. Mai putin ca desi aveam programare la ora 10, si ea la 9:53 inca nu terminase consultatia de dinainte, si mai aveam pe cineva in fata, asteptand nerabdatoare la coada, pe scaun, doamna doctor nu s-a sinchisit sa iasa pe hol sa verifice cati oameni sunt in sala de asteptare si nici sa imi acorde prioritatea cu care m-am invatat deja, de cand sunt ”rotunda”.
Am asteptat cuminte sa iasa si d-ra de dinaintea mea, si apoi am intrat eu. Am salutat politicos si m-am prezentat...lucru pe care nu l-am regasit in comportamentul firesc de prima intalnire, cu d-na doctor inlocuitoare. Nici cand m-am asezat cuminte si putin contrariata pe scaunul din fata biroului d-nei doctor, aceasta nu s-a sinchisit sa isi ridice ochii din monitorul laptopului deschis strategic, pe care parea ca are de terminat niste lucruri foarte importante.
Ma rog, imi zic, poate chiar are treaba si am intrat eu prea repede. Poate trebuia sa astept sa ma cheme. As! I-am zis rapid cu ce chestiune venisem si i-am amintit de discutia din ziua precedenta in care ii anticipam venirea mea si scopul vizitei. Apoi am scos cartea de identitate (nou-nouta) si i-am inmanat-o pentru a-mi completa biletul de trimiere cu datele noi de identificare. A intins mana spre cartonul plastificat, tot cu ochii in jos si si-a vazut de treaba... Pfff...Chestia asta mi-a ridicat nivelul de frustrare la cote destul de inalte.
Am privit-o cum, posaca, cu ochii ingusti completa atent si cuminte biletul respectiv, in ciuda faptului ca eu incercam sa fac conversatie, oferindu-i niste informatii suplimentare ca sa ma asigur ca biletul cu pricina va contine informatiile de care aveau nevoie cei de la clinica particulara. Degeaba... a schitat o mutra plictisita si atotstiutoare si atat. A, ba, m-a intrebat la un moment dat, parca total desprins de context, cu ce dr o sa nasc. Atat.
Pauza si de la capat.
Pe final, am mai intrebat daca pot sa mai primesc inca un bilet de trimitere, pentru dr. ginecolog, dar mi s-a dat peste nas, ca poate luna viitoare...nu ca as mai avea nevoie de asa ceva...cand deja Vlad se va afla deja pe lume. Ma rog...regulile de r.....t ale sistemului nostru de sanatate. Nu ca toata sarcina nu as fi platit integral toate analizele de laborator si toate vizitele si procedurile de la cabinetul particular al dr. ginecolog... Lasati asa. Eu sunt asigurata, dar ce conteaza? Bine ca am bani in buzunar ca sa platesc. E mai bine si mai repede asa.
Una peste alta, nici cand am plecat din cabinetul d-nei doctor mentionate mai sus, nu am primit vreun la revedere, sanatate, nastere usoara sau...un zambet sugestiv, ce sa mai zic de eye contact! Prea de tot! Am apasat pe clanta cabinetului, zambind politicos si multumind de ajutor, salutand si basta!
Este incredibil cum unii oameni pot sa lucreze in sistemul medical fara sa aiba cea mai mica idee de a a se purta cu un pacient. Fara sa se chinuie macar sa isi dea interesul sa para ca da atentie omului care a solicitat ajutor. Sa nu privesti omul in ochi si sa ii raspunzi la salut...mi se pare peste putinta. Drept pentru care m-am bucurat ca mi-am rezolvat rapid problema si ca nu e ea dr. mea de familie.
Si m-am mai bucurat de aerul proaspat de afara si de cantarile pasarilor, indreptandu-ma linistita spre casa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu