Medicamente: cam tot ce puteam inghiti inainte de sarcina ca sa imi alin suferintele, acum nu mai functioneaza pentru ca sunt contraindicate fatului.
Mancarea: daca inainte puteam face linistita o oala de ciorba sanatoasa ca sa ma scuteasca de griji pentru intreaga saptamana, acum am avut surpria sa ma trezesc dupa o zi sau uneori chiar si imediat dupa ce am terminat-o de preparat ca nu am cum sa o mananc pentru simplul fapt ca imi provoaca greata.
Alimentele interzise vs pofte: branza cu mucegai, branza fina nepasteurizata, oua crude (ca in cazul maionezelor), peste de orice fel, tip si gatit in orice maniera.
Somnul: desi am acceptat cu greu ideea, a trebuit sa imi iau adio de la combinatiile de pozitii de somn sau pozitiile preferate, pentru ca in perioada sarcinii, si mai ales dupa luna a 4-a singura varianta acceptata e pe o parte si in special pe partea stanga pentru ca uterul se mareste considerabil si statul pe spate echivaleaza cu apasarea pe vena cava inferioara care este responsabila de irigarea cu sange a fatului.
Hainele: daca mi-am inchipuit ca mai am sanse sa port frumos hainele preferate din garderoba pana in luna a treia, incepand cu luna a patra nu conteaza cat de tare urasc pantalonii cu cordon elastic sau dresurile cu burta, rochiile largi sau bluzele cu talie de sub sani, efectiv nu am cum sa mai ies din casa imbracata decent si fara sa fac apel la hainele pe care le consideram urate doar pentru ca sunt largi.
Sanii:asta e poveste delicata si controversata... Am intalnit femei care m-au invidiat pentru schimbarea cupei la sutien si altele care ma compatimesc, iar eu sunt singura care se simte chinuita. Pentru ca oricum eram din start adepta sanilor mici sau macar medii, a nepurtarii de sutien in maieu. Acum insa, nu mai am cum sa ma lansez in teorii despre moda pentru ca fara sutienul sustinator nu as putea sa ies din casa cu capul sus. Si singurul lucru care ma mai alina e faptul ca imi accept povara bustului doar ca ma consolez cu ideea ca imi voi hrani copilul natural, la san.
Mersul pe jos: odinioara era un avantaj in fata altora si preferat pentru a-mi limpezi gandurile si a-mi vantura nervii. Acum, e un chin, pentru ca merg ca la plimbare, ca o pensionara, iar daca trebuie sa parcurg distante mai mari, incep durerile si gafaiala.
Mancarea: daca inainte puteam face linistita o oala de ciorba sanatoasa ca sa ma scuteasca de griji pentru intreaga saptamana, acum am avut surpria sa ma trezesc dupa o zi sau uneori chiar si imediat dupa ce am terminat-o de preparat ca nu am cum sa o mananc pentru simplul fapt ca imi provoaca greata.
Alimentele interzise vs pofte: branza cu mucegai, branza fina nepasteurizata, oua crude (ca in cazul maionezelor), peste de orice fel, tip si gatit in orice maniera.
Somnul: desi am acceptat cu greu ideea, a trebuit sa imi iau adio de la combinatiile de pozitii de somn sau pozitiile preferate, pentru ca in perioada sarcinii, si mai ales dupa luna a 4-a singura varianta acceptata e pe o parte si in special pe partea stanga pentru ca uterul se mareste considerabil si statul pe spate echivaleaza cu apasarea pe vena cava inferioara care este responsabila de irigarea cu sange a fatului.
Hainele: daca mi-am inchipuit ca mai am sanse sa port frumos hainele preferate din garderoba pana in luna a treia, incepand cu luna a patra nu conteaza cat de tare urasc pantalonii cu cordon elastic sau dresurile cu burta, rochiile largi sau bluzele cu talie de sub sani, efectiv nu am cum sa mai ies din casa imbracata decent si fara sa fac apel la hainele pe care le consideram urate doar pentru ca sunt largi.
Sanii:asta e poveste delicata si controversata... Am intalnit femei care m-au invidiat pentru schimbarea cupei la sutien si altele care ma compatimesc, iar eu sunt singura care se simte chinuita. Pentru ca oricum eram din start adepta sanilor mici sau macar medii, a nepurtarii de sutien in maieu. Acum insa, nu mai am cum sa ma lansez in teorii despre moda pentru ca fara sutienul sustinator nu as putea sa ies din casa cu capul sus. Si singurul lucru care ma mai alina e faptul ca imi accept povara bustului doar ca ma consolez cu ideea ca imi voi hrani copilul natural, la san.
Mersul pe jos: odinioara era un avantaj in fata altora si preferat pentru a-mi limpezi gandurile si a-mi vantura nervii. Acum, e un chin, pentru ca merg ca la plimbare, ca o pensionara, iar daca trebuie sa parcurg distante mai mari, incep durerile si gafaiala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu