duminică, 15 ianuarie 2012
Ce-am mai invatat de cateva luni incoace...
Medicamente: cam tot ce puteam inghiti inainte de sarcina ca sa imi alin suferintele, acum nu mai functioneaza pentru ca sunt contraindicate fatului.
Mancarea: daca inainte puteam face linistita o oala de ciorba sanatoasa ca sa ma scuteasca de griji pentru intreaga saptamana, acum am avut surpria sa ma trezesc dupa o zi sau uneori chiar si imediat dupa ce am terminat-o de preparat ca nu am cum sa o mananc pentru simplul fapt ca imi provoaca greata.
Alimentele interzise vs pofte: branza cu mucegai, branza fina nepasteurizata, oua crude (ca in cazul maionezelor), peste de orice fel, tip si gatit in orice maniera.
Somnul: desi am acceptat cu greu ideea, a trebuit sa imi iau adio de la combinatiile de pozitii de somn sau pozitiile preferate, pentru ca in perioada sarcinii, si mai ales dupa luna a 4-a singura varianta acceptata e pe o parte si in special pe partea stanga pentru ca uterul se mareste considerabil si statul pe spate echivaleaza cu apasarea pe vena cava inferioara care este responsabila de irigarea cu sange a fatului.
Hainele: daca mi-am inchipuit ca mai am sanse sa port frumos hainele preferate din garderoba pana in luna a treia, incepand cu luna a patra nu conteaza cat de tare urasc pantalonii cu cordon elastic sau dresurile cu burta, rochiile largi sau bluzele cu talie de sub sani, efectiv nu am cum sa mai ies din casa imbracata decent si fara sa fac apel la hainele pe care le consideram urate doar pentru ca sunt largi.
Sanii:asta e poveste delicata si controversata... Am intalnit femei care m-au invidiat pentru schimbarea cupei la sutien si altele care ma compatimesc, iar eu sunt singura care se simte chinuita. Pentru ca oricum eram din start adepta sanilor mici sau macar medii, a nepurtarii de sutien in maieu. Acum insa, nu mai am cum sa ma lansez in teorii despre moda pentru ca fara sutienul sustinator nu as putea sa ies din casa cu capul sus. Si singurul lucru care ma mai alina e faptul ca imi accept povara bustului doar ca ma consolez cu ideea ca imi voi hrani copilul natural, la san.
Mersul pe jos: odinioara era un avantaj in fata altora si preferat pentru a-mi limpezi gandurile si a-mi vantura nervii. Acum, e un chin, pentru ca merg ca la plimbare, ca o pensionara, iar daca trebuie sa parcurg distante mai mari, incep durerile si gafaiala.
Mancarea: daca inainte puteam face linistita o oala de ciorba sanatoasa ca sa ma scuteasca de griji pentru intreaga saptamana, acum am avut surpria sa ma trezesc dupa o zi sau uneori chiar si imediat dupa ce am terminat-o de preparat ca nu am cum sa o mananc pentru simplul fapt ca imi provoaca greata.
Alimentele interzise vs pofte: branza cu mucegai, branza fina nepasteurizata, oua crude (ca in cazul maionezelor), peste de orice fel, tip si gatit in orice maniera.
Somnul: desi am acceptat cu greu ideea, a trebuit sa imi iau adio de la combinatiile de pozitii de somn sau pozitiile preferate, pentru ca in perioada sarcinii, si mai ales dupa luna a 4-a singura varianta acceptata e pe o parte si in special pe partea stanga pentru ca uterul se mareste considerabil si statul pe spate echivaleaza cu apasarea pe vena cava inferioara care este responsabila de irigarea cu sange a fatului.
Hainele: daca mi-am inchipuit ca mai am sanse sa port frumos hainele preferate din garderoba pana in luna a treia, incepand cu luna a patra nu conteaza cat de tare urasc pantalonii cu cordon elastic sau dresurile cu burta, rochiile largi sau bluzele cu talie de sub sani, efectiv nu am cum sa mai ies din casa imbracata decent si fara sa fac apel la hainele pe care le consideram urate doar pentru ca sunt largi.
Sanii:asta e poveste delicata si controversata... Am intalnit femei care m-au invidiat pentru schimbarea cupei la sutien si altele care ma compatimesc, iar eu sunt singura care se simte chinuita. Pentru ca oricum eram din start adepta sanilor mici sau macar medii, a nepurtarii de sutien in maieu. Acum insa, nu mai am cum sa ma lansez in teorii despre moda pentru ca fara sutienul sustinator nu as putea sa ies din casa cu capul sus. Si singurul lucru care ma mai alina e faptul ca imi accept povara bustului doar ca ma consolez cu ideea ca imi voi hrani copilul natural, la san.
Mersul pe jos: odinioara era un avantaj in fata altora si preferat pentru a-mi limpezi gandurile si a-mi vantura nervii. Acum, e un chin, pentru ca merg ca la plimbare, ca o pensionara, iar daca trebuie sa parcurg distante mai mari, incep durerile si gafaiala.
joi, 12 ianuarie 2012
Pentru ca din 2 vom fi 3
Ma tot chinui de ceva vreme sa scot ceva inteligibil din mine legat de sarcina si de experientele total noi prin care trec. Dar parca de cate ori incercam sa deschid pagina de blog si sa incep sa scriu, mereu ma blocam. Asa ca am tot asteptat momentul potrivit. Si uite-asa, am preferat sa astept, si sa citesc, in schimb, despre experientele altor mame in devenire, traind si impartasind prin cuvinte emotii, trairi, frici si nedumeriri. Au trecu deja 4 luni jumatate si parca am si uitat primele emotii, dupa confirmarea celor 3 teste barza si a primului ecograf, cand parca totul se intampla in vis.
Acum nu mai e vis faptul ca m-am umflat ca un balon, ba uneori rad ca maine poimaine o sa ajung la lucru prin propulsie proprie, ca ma simt ca un Zepellin. Rotunjimile de astazi nu mai amintesc nicicum de formele de clepsidra de altadata ale corpului meu. Imi tot fac poze, mai in gluma, mai in serios, imbarbatandu-ma ca este o etapa fireasca din viata mea si asta o sa treaca usor, (sau poate mai greu), si o sa revin la dimensiunile mele de alta-data.
Si ca sa fie setul complet, parca toata lumea mea se invarte in jurul rotundului. Sacul vitelin care la inceput nu era perfect, a ajuns sa ne ofere emotii greu de explicat in cuvinte atunci cand, dupa un tratament hormonal, a ajuns sa fie rotund rotund, asa cum scrie la carte, atunci cand ecografia din saptamana a 6-a spre a 7-a arata asa cum ne-am fi dorit, si noi doi si medicul specialist.
Apoi rotund e buricul meu care deja parca tipa sa iasa din cochilia in care a fost inchis atata vreme. Si tot rotund e cercul pe care il vad zilnic la buza paharului sau a canii cu care ma straduiesc sa beau apa, atat de mult dorita apa, care sa imi hidrateze corpul si minunea din pantec.
Rotunde si umede mi-s pupilele cand citesc articole despre copii sau mame cu feti care, din cauza problemelor medicale, au fost asteptati cu emotii pe lumea asta. La fel de rotunde sunt si pastilele pe care trebuie sa mi le pun cuminte sub limba ca sa imi linistesc spasmele musculare si crampele care survin de aici.
Rotunda e lumea noastra, pentru ca formam un tot unitar, un 3 perfect, prin simbolistica sa si finalitate: dragoste.
Si ca sa fie setul complet, parca toata lumea mea se invarte in jurul rotundului. Sacul vitelin care la inceput nu era perfect, a ajuns sa ne ofere emotii greu de explicat in cuvinte atunci cand, dupa un tratament hormonal, a ajuns sa fie rotund rotund, asa cum scrie la carte, atunci cand ecografia din saptamana a 6-a spre a 7-a arata asa cum ne-am fi dorit, si noi doi si medicul specialist.
Apoi rotund e buricul meu care deja parca tipa sa iasa din cochilia in care a fost inchis atata vreme. Si tot rotund e cercul pe care il vad zilnic la buza paharului sau a canii cu care ma straduiesc sa beau apa, atat de mult dorita apa, care sa imi hidrateze corpul si minunea din pantec.
Rotunde si umede mi-s pupilele cand citesc articole despre copii sau mame cu feti care, din cauza problemelor medicale, au fost asteptati cu emotii pe lumea asta. La fel de rotunde sunt si pastilele pe care trebuie sa mi le pun cuminte sub limba ca sa imi linistesc spasmele musculare si crampele care survin de aici.
Rotunda e lumea noastra, pentru ca formam un tot unitar, un 3 perfect, prin simbolistica sa si finalitate: dragoste.
miercuri, 11 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)