Little white dress

Inca de pe vremea cand anuntam ca m-am logodit, raspundeam prietenelor la intrebarea despre rochia de mireasa... ca va fi scurta! Da dom'le, vreau sa ies din traditie, vreau sa nu ma incadrez in regulile bunicilor si matusilor, vreau sa ma simt bine, in pielea mea, sa ma simt firesc si relaxata.

Am lasat la o parte zambetele pline de dispret ale unora sau mirarea altora, tacerile incomode sau pauzele de inghitit in sec ale celor care mi-au aflat decizia. Asa cam pornit frumos cu Ana sa cutreieram magazinele de profil din Timisoara, la vanat de rochii. Am facut planul de bataie de acasa, in total vreo 7 magazine. La intoarcere, spre seara, adunasem vreo 2 pliante, o carte de vizita, un fluturas cu date de contact si pretul rochiei probate si 2 pagini de comentarii mazgalite in agenda personala (vizavi de amabilitatea si profesionalismul, sau lipsa lor, gasite la vanzatoarele/consultantele din magazinele specializate pentru viitoarele mirese).

Concluzia: magazinele de profil din Timisoara nu erau de ajuns pentru a-mi satisface dorinta. Nu exista rochii de mireasa scurte. Rochii simple, din materiale vaporoase, fara cercuri sau trene pompoase si de-a dreptul dizgratioase.

Exista rochii scurte doar daca aleg eu una lunga, cu model simplu care sa nu fie compromis de partea retezata sau daca aduc o imagine cu ceea ce vreau si imi fac ei una la comanda. Dar ultima varianta e pe riscul meu, ca e posibil ca dupa 2 luni de probe si cusut, taiat si finisat, sa nu imi mai placa atat de tare produsul final.

Asa ca Ana mi-a dat o idee. Sa caut un magazin unde se gasesc rochite scurte, ca sa am ocazia sa probez macar cateva si sa imi fac o parere, daca merita sau nu chinul. Sau daca chiar o sa arat bine intr-una scurta. Zis si facut. Am intrat intr-un magazin de rochii de ocazie din Mall, am probat vreo 6 rochii, am pus ochii pe doua si mi-am zis ca daca a doua zi nu se vand, inseamna ca una din ele e menita sa fie a mea.

Si cum noaptea e un sfetnic bun, am dormit cu gandul la rochite albe si vaporoase, iar a doua zi, c0ntrar traditiilor si superstitiilor din popor, l-am luat de mana pe EL - viitorul meu sot - si am plecat spre magazinul cu pricina, la probat din nou rochii. De data asta, sa isi dea si el cu parerea. Dupa o ora de probat, am ales si am plecat cu zambetul pe buze si cu rochita care m-a vrut. Pentru ca daca nu ma vroia, nu mai pleca din magazin. :)

Restul e la timpul trecut. Acum mai am de achizitionat un voal frumos si gata cu stresul.

Recunosc ca si acum mai am tresariri la unele modele de pe internet, dar nu mai dau timpul inapoi. Doar pot sa privesc si sa zambesc.

Rochita alba a fost adjudecata!