Zilele trecute am aflat ca ... 60% din casatoriile din lume sunt casatorii aranjate, ceea ce in mintea mea, a tras un semnal de alarma (ceva de genul intrebarii...where is the love?) dar si m-a facut sa realizez cat de norocoasa sunt ca m-am nascut intr-o societate ale carei ''printizpuri'' nu implica obligativitatea amestecarii afacerilor cu placerea.
Adica, imaginati-va cum ar fi, sa va treziti intr-o zi, ca va spun parintii ca ati ajuns la varsta potrivita pentru maritis. Bucurie mare! Si cand colo, va treziti din bucurie in plans, cand aflati ca tot dragii de parinti s-au gandit deja si la cel care va va deveni sot, pentru ca este cea mai buna alegere pentru voi. Asa spun ei, ca sunt parinti si stiu mai bine. Si decizia lor este una care trebuie respectata ca litera de lege, fara ca voi sa aveti prea mult timp sa va ganditi. Sau chiar daca sunteti mai norocoase si v-ati nascut intr-o tara sau intr-o familie mai permisiva, puteti doar sa dati aprobator din cap, ca sunteti de acord sa va casatoriti cu omul ales de familia voastra.
Dar dragostea? Dar afectiunea? Increderea si punctele comune? Pe astea cine le mai potriveste? Ei bine, daca sunteti norocoase (ironia sortii) puteti sa realizati in timp ca aveti puncte comune cu sotul gata achizitionat, iar pentru cele mai norocoase dintre voi, chiar ajungeti in timp sa il iubiti pe ''alesul'' vostru (ma rog, al parintilor vostri... dar ce mai conteaza, cand treaba e deja facuta? Sau sunteti voi aleasa lui!).
Mi-aduc aminte de protestantii din centrul Londrei, pe care i-am vazut anul asta in martie, si de mesajele lor dure, dar parca... neputincioase, de a le ajuta pe femeile iraniene sa se elibereze de sub povara restrictiilor impuse de religie si lege.
Da, sunt multe femei in lume care sunt obligate sa umble acoperite din cap pana in picioare si chiar insotite in public, pentru ca asa spune legea sau religia tarii in care locuiesc. Sunt femei care sunt cumparate si care sunt considerate sclavele sau, mai rau, bunurile barbatilor influenti care le-au achizitionat. Si e trist, daca stai sa te gandesti la contrastul izbitor dintre drepturile si obligatiile unei femei din Europa sau SUA si cele ale femeilor din lumea araba.
Dar, mai sunt si femei, care au dreptul sa isi aleaga singure partenerul de viata, acesta din urma avand doar bucuria de a se simti onorat ca a fost ales de viitoarea sa sotie si stapana. Si atunci, sa vezi bucurie! Cand balanta se inclina, iar femeile sunt cele care isi permit sa aiba haremuri de barbati, pentru ca asa le permite legea si religia de care apartin. Dar, si ele fac parte dintrun grup minoritar...
Avand in vedere practicile legate de liberatea de alegere a partenerului de viata pe glob, pot concluziona ca fac parte dintr-un grup minoritar dar fericit, cel a femeilor care au sansa de a putea alege si de a fi alese!
