Cu surle si trambite

A mai trecut o sambata in cartier, cu muzichie traditionala, cu acorduri de acordeon si taragot, varianta romaneasca moderna a nuntilor clasice din povesti, unde se vestea in zari, peste mari si tari, cu glas de viori, trambite si harpe, ca e timp de veselie.

Nu am avut curiozitatea sa caut de unde a pornit traditia asta cu muzica cand iese alaiul de nuntasi din casa, hora in fata bataturii si cu claxonatul in drum spre casa casatoriilor sau restaurant... dar stiu sigur ca mie nu imi place. Nu stiu altii cum sunt, dar mi se pare ca e la nelocul ei atata harmalaie, cand iesi cu alaiul la oras, si toata lumea iese curioasa la balcon sau se opreste pe strada sa vada ce se intampla.

Da, stiu, e cea mai importanta zi din viata mirilor.
Da, stiu, in ziua cea mare, mirele si mireasa sunt cei mai importanti oameni de pe pamant la ora aia si merita toata atentia.
Da, e firesc sa fii egoist la ora aia si sa vrei sa ai cat mai multa atentie asupra ta.

Dar de ce sa faci galagie si sa opresti traficul? De ce sa ii faci pe altii care nu au nici o treaba cu nunta ta, ca tu pleci din bloc sa te casatoresti? Gospodinele, mai ales, sunt cele care se simt mai atrase de harmalaia de afara si isi lasa tigaile pe aragaz sau copiii in patuturi, si ies motate cu bigudiurile pe cap, sa vada cine e mireasa, cum e imbracata, care e mirele ei, cum is imbracati nuntasii, in ce masini se vor arunca pentru a se indrepta spre urmatoarea destinatie din program, cat de gratios se pot ei misca pe muzica taragotului si ce alte detalii mai pot prinde din zbor, din unghiul de unde au norocul sa isi intinda gatul afara pe geam.

Dupa cum ziceam, eu nu impartasesc pasiunea asta pentru atragerea atentiei publicului larg cu ocazia unui eveniment cum este nunta. Nu domnule! Mie mi se pare mai normal sa te pregatesti in liniste pentru un astfel de eveniment si sa iti impartasesti sentimentele numai cu cei dragi, cei care te cunosc si care vor cu adevarat sa fie acolo pentru tine si sa se bucure. Mi se pare normal sa ii anunti pe cei dragi de decizia ta si sa ii inviti sa participe alaturi de tine si familia ta la casatorie si la petrecerea de dupa. Dar nu inteleg de ce trebuie sa fie la fel de important sa scoli vecinii cu taragotul, sa ii starnesti sa iasa din rutina lor ca sa te vada pe tine in straie de nunta si ca la circ sa iasa toti sa se holbeze la tine si la familia si prietenii tai ca la niste animale dresate in arena.

Ca drept urmare a dorintei mele pentru intimitate, cu ocazia nuntii noastre, ne-am imbracat frumos si ne-am incolonat in liniste spre masini, cu care, tot in liniste, ne-am deplasat la casa casatoriilor, la castel si apoi la sala unde am tinut petrecerea. IN LINISTE! Pentru ca emotiile pe care le aveam in momentele acelea erau destul de galagioase incat sa acopere pamantul pe care paseam. Si era destul ca stiam noi si cei care ne sunt dragi noua. Un circ cu taragot sau acordeon, cu claxon si chiuituri ar fi fost redundant si ridicol.

In aceesi nota de ridicol mi se par si obiceiurile de la tara, la sat, acolo unde s-a nascut vesnicia, vorba poetului, care au fost preluate si in cadrul urban, de nuntasii care in continuare tin mortis sa tina o hora in fata blocului, dupa ce a fost preluata mireasa, sa ofere prajituri si bautura curiosilor din fata blocului care asista la circul cu muzica, mentionat mai sus, sa inchine cozonac peste capul miresei, sau sa impodobeasca capotele masinilor din alai cu tot felul de bazaconii - de la simulacre de verighete supradimensionate, la papusi imbracate in mire si mireasa, cu metri de materiale vaporoase sau stralucitoare).

Apropos de ridicol, cea mai tare faza pe care am vazut-o recent a fost un alai de nunta marsaluind in spatele blocului printre gunoaiele adunate peste saptamana de la toate scarile blocului... care contrasta foarte bine cu pompa pe care vroia sa o impuna mireasa alaiului ei. Daca tot a ales sa aiba circ, macar l-a avut cu efecte vizuale si olfactive pe masura decorului.

Ma intreb, dincolo de galagia din cartier, cate mirese au ales anul asta sa renunte la traditiile galagioase in favoarea unui ritual mai intim lipsit de teatru latin?